Medicină informativă

 

Cu aroma sa intensa si usor intepatoare, cimbrul este un excelent medicament oferit de natura, de mare ajutor mai ales in sezonul infectiilor respiratorii.

Despre cimbru, o planta cu origini mediteraneene, egiptenii spuneau ca ne poate face invincibili in fata tuturor bolilor. Probabil ca stiau ei ce stiau, pentru ca aceasta planta poate fi utilizata in remedii cu uz intern sau extern, pentru prevenirea, calmarea sau combaterea multor afectiuni.






Exista doua soiuri de cimbru:
- cimbrul de cultura, cu aroma intensa, folosit in special ca planta medicinala;
- cimbrul de gradina, cel pe care il punem in mancaruri, mai putin aromat, dar utilizat si el in medicina populara.

Ca remediu naturist, cimbrul are cea mai mare eficienta in tratarea afectiunilor cailor respiratorii (raceala, stari gripale, bronsita, tuse, astm), dar nu este de neglijat nici ca adjuvant in caz de boli digestive sau ale aparatului genito-urinar.

Reduce nivelul colesterolului rau (LDL) si impiedica formarea cheagurilor de sange. Iata cum se utilizeaza remediile pe baza de cimbru de cultura, in cazul celor mai raspandite afectiuni:






Raceala si gripa...

In tratamentul virozelor respiratorii acute, se foloseste tinctura de cimbru - o lingurita de 4-6 ori pe zi, timp de doua saptamani. Simptome precum febra, starea de oboseala, tusea, durerile in piept sunt mult atenuate in timpul tratamentului.

In cazul crizelor de tuse convulsiva si productiva, infuzia fierbinte are efect expectorant si calmant rapid. Se beau cateva inghitituri ori de cate ori este nevoie de calmarea tusei.


Bronsita cronica, astm...

Timp de o luna, se ia de trei ori pe zi, pe stomacul gol, cate o lingurita rasa cu pulbere de cimbru. Puteti face si bai de aburi cu ceai de cimbru, pentru inhalarea vaporilor si descongestionarea cailor respiratorii.

Pentru astm, pneumonie si infectii respiratorii care recidiveaza, foarte util este tratamentul cu ulei volatil - 2-3 picaturi de patru ori pe zi, timp de zece zile.
Sunt eficiente tratamentul cu ulei volatil mentionat anterior, dar si gargara cu infuzie rece de cimbru, de doua ori pe zi, timp de cinci minute.






Ce boli trateaza cimbrul? Colita, enterocolita, colon iritabil...

Cimbrul calmeaza spasmele digestive, inlatura balonarea, echilibreaza flora bacteriana si are efect antiinflamator la nivelul intestinului gros. Remediul potrivit in aceste cazuri este pulberea de cimbru, din care se ia cate o jumatate de lingurita rasa, de patru ori pe zi, timp de o luna.

In problemele digestive mai severe, tratamentul se completeaza cu administrarea de ulei volatil, in cura de cate patru picaturi de doua ori pe zi.


Hipertensiune arteriala...

Administrarea tincturii de cimbru de cultura (cate o lingurita de 3-4 ori pe zi, timp de zece zile) reduce presiunea arteriala. Daca aveti probleme cu tensiunea, este recomandat si consumul regulat de cimbru de gradina, drept condiment.






Paraziti intestinali...

Ii veti da gata pe acesti musafiri nepoftiti cu ajutorul unui tratament cu ulei volatil de cimbru: se amesteca cinci picaturi cu o lingura de ulei de masline sau de floarea-soarelui. Din aceasta compozitie, luati de doua ori pe zi: dimineata, pe stomacul gol, si seara, inainte de culcare. Tratamentul dureaza o luna, iar parazitii sunt eliminati prin scaun.

Tot uleiul volatil actioneaza de minune in cazul infectiilor urinare. Se tine o cura de doua saptamani in care se iau cate trei picaturi, de 3-4 ori pe zi. Efectul antimicrobian si antimicotic al acestui ulei duce la eliminarea impuritatilor de la nivelul rinichilor, uretrei si vezicii urinare.


Tromboze...

Impotriva formarii cheagurilor de sange actioneaza infuzia rece de cimbru, combinata cu 2-3 picaturi de ulei de cimbru. Se beau 2-3 cani pe zi, timp de trei saptamani.






Tratamente externe cu cimbru...

Cimbrul are efecte benefice in tratamente externe, in caz de micoze, reumatism sau circulatie sangvina deficitara.

• Pe locul dureros sau infectat, se pun comprese cu tinctura de cimbru.
• Cataplasmele fierbinti cu cimbru redau flexibilitatea articulatiilor.
• Spalaturile cu tinctura sau cu infuzie rece de cimbru previn suprainfectarea ranilor.
• Masajul cu ulei de cimbru este benefic in paralizie, scleroza in placi, atrofie musculara, reumatism, entorse.


Remedii din cimbru de cultura...

Sunt diverse - alegeti si preparati-l pe cel potrivit afectiunii care va supara! Pentru eficienta maxima, in unele cazuri remediile se combina intre ele.

Cum se prepara pulberea din cimbru? Se obtine prin macinarea fina a tulpinii de cimbru de cultura (puteti folosi rasnita de cafea). Pulberea se pastreaza la racoare, la loc intunecos, in borcane inchise ermetic. Folositi-o in decurs de o saptamana, intrucat contine uleiuri volatile care se evapora rapid!

Cum se prepara infuzia din cimbru? Ceaiul se face din 6-8 linguri cu cimbru maruntit lasate peste noapte la macerat intr-un litru de apa. Amestecul se filtreaza, fara a se arunca lichidul rezultat. Planta obtinuta in urma filtrarii se fierbe cateva minute si apoi se lasa la racit. Lichidul obtinut in urma filtrarii si cel preparat prin fierbere si racire se amesteca si rezulta infuzia rece. Puteti sa preparati si infuzie fierbinte dintr-o lingurita cu pulbere de cimbru la o cana de apa fiarta. Filtrati si beti ceaiul cate este cald.






Ulei volatil. Pe acesta il puteti cumpara de la farmacie sau plafar, intrucat procesul de obtinere este unul mai laborios si necesita procedee industriale.

Cum se prepara tinctura din cimbru? Peste 20 de linguri cu pulbere de cimbru, se adauga 500 ml de alcool alimentar. Se amesteca pana la omogenizare si apoi se lasa 10-12 zile la macerat intr-un borcan. Dupa acest interval, preparatul se strecoara, iar in lichidul rezultat se toarna 10-15 picaturi de ulei volatil de cimbru. Tinctura astfel obtinuta se pastreaza in recipiente mici din sticla inchisa la culoare.

Atentie! Ingerarea remediilor pe baza de cimbru este interzisa femeilor insarcinate si suferinzilor de insuficienta pancreatica.

Bibliografie: Sanatatea de azi, nr. 12 (70), 2013.

 

Incarcerarea unei hernii este o criza brusca, acuta, de ireductibilitatea a acesteia. Pentru a pune un diagnostic precoce in aceste cazuri, primul gest consta in cercetarea orificiilor herniare obisnuite (inghinal, crural, ombilical), fara insa a omite posibilitatea unei hernii interne sau a uneia anormale, cu continut deosebit.

In mod obisnuit sindromul ocluziv din incarcerarea unei hernii se prezinta astfel: un vechi purtator de hernie care obisnuia sa si-o reduca singur, este surprins in mod brusc de dureri la nivelul herniei si de imposibilitatea de a reduce aceasta formatie tumorala. Ireductibilitatea insotita de dureri locale, cu iradieri de-a lungul cordonului sunt manifestari completate de o senzatie de greata si uneori de varsaturi reflexe.






In orele urmatoare se constituie sindromul ocluziv (oprirea tranzitului intestinal si a gazelor).

In raport cu gradul de strangulare si de ischemie a ansei intestinale apar semnele intoxicatiei stercoremice: dureri abdominale difuze cu contractura peretelui abdominal, insotite de o stare generala alterata (facies pamantiu, respiratia Cheyne-Stokes, puls precipitat, tensiune arteriala prabusita).

Aceasta peritonita toxica herniara poate duce la pierderea bolnavului, prin fenomene de intoxicatie si colaps, in a 4-a sau a 5-a zi de la aparitia incarcerarii.






Daca in fata acestei simptomatologii nu constatam totusi semne de ireductibilitate subita, o tumoare herniara sub tensiune si un pedicul dureros la nivelul orificiilor obisnuite, suntem datori sa trecem in revista urmatoarele posibilitati:

• Hernia cu sacuri diverticulare in care diverticulul sacului contine portiunea de intestin incarcerat. Clinic, aceasta hernie se traduce printr-o tumoare de consistenta moale, reductibila, indaratul careia se simte o alta tumoare dura, sub tensiune, dureroasa.
• Hernia properitoneala care contine doi saci: unul intrainghinal, iar altul intraabdominal.
• Hernia ombilicala sau cicatriceala creeaza dificultati de diagnostic deoarece sacul herniar este divizat in compartimente, iar partea cea mai mare a herniei se poate reduce; nu exista durere, nici tensiune, iar incarcerarea, desi profunda si acoperita de anse, nu se poate palpa.
• Hernia crurala incarcerata poate insela, mai cu seama in „ciupiturile laterale”, din pricina durerilor care abia au inceput ca si dispar, iar semnele de ocluzie lipsesc, pana ce deodata se produce peritonita in urma gangrenarii peretelui strangulat al ansei.
• Herniile cu continut anormal (vezica urinara, apendice, diverticul Meckel, ovar, trompa) prezinta o suprapunere de semne de peritonita, datorita procesului de inflamatie a acestor organe.
• Herniile: obturatoare (dureri in partea interna a triunghiului Scarpa, care merg pana aproape de spina pubelui), ischiatica (durere in partea superioara a fesei, la care se asociaza semne de strangulare interna si de sciatica), diafragmatica (dureri in epigastru, cord deviat la dreapta, punga de aer in hemitorace care merge pana la clavicula), lombara, ventrala, perianala si labiala sunt rare, dar trebuie avute totusi in vedere.

Kelotomia este tratamentul acestor hernii.

Foto: www.ziaruldeiasi.ro

 

Bolile reumatice afecteaza oameni de toate varstele, inclusiv tineri si copii. In Romania, de exemplu, se estimeaza ca una din trei persoane adulte sufera de o forma sau alta de reumatism, iar aproape un sfert din cheltuielile pe medicamente sunt pentru bolile articulare. Din pacate, medicamentele de sinteza sunt axate, in cea mai mare parte, doar pe combaterea durerii, medicina oficiala neoferind solutii pentru combaterea cauzelor acestor afectiuni. In schimb, medicina naturista are un arsenal mult mai variat si mai eficient in lupta cu bolile reumatice, asa cum vom vedea.

Cuprins articol:

• Plante medicinale administrate intern
• Cartilajul de rechin
• M.S.M. (Metilsulfonilmetan)
• Trei aplicatii externe
• Baile de plante
• Veninul de albine
• Alimentatie
• Namolurile
• Kinetoterapia

Plante medicinale administrate intern

• Alga calcaroasa (Lithothamnium calcareum) - studii facute pe pacienti cu diferite forme de reumatism (osteoartrita, artrita reumatoida, spondilita anchilozanta, artroza etc.) au aratat faptul ca este foarte eficienta in tratamentul acestei categorii de afectiuni. Se stiu inca foarte putine despre felul in care acest remediu diminueaza inflamatia articulatiilor, ajuta la refacerea tesuturilor cartilaginoase si combate procesele autoimune din organism, dar este cert ca alga calcaroasa este un ajutor extraordinar pentru pacientii cu boli reumatice. O cura de douasprezece saptamani, timp in care se administreaza cate 2-3 grame pe zi din acest remediu, duce la diminuarea durerilor articulare, imbunatateste treptat mobilitatea membrelor si creste capacitatea de efort. De exemplu, in cazul pacientilor cu osteoartrita la genunchi, capacitatea lor de deplasare s-a marit la sfarsitul curei cu alga calcaroasa, in medie, cu 90%. Aceasta, in timp ce, datorita diminuarii durerii, aceiasi bolnavi de reumatism au reusit si reducerea dozei de analgezice si antiinflamatoare cu 50-100%.
• Scoarta de salcie (Salix sp.) - in reumatism, extractul din aceasta planta este unul din cele mai puternice remedii antidurere, surclasand multe din antiinflamatoarele de sinteza. De exemplu, intr-un studiu german facut pe pacienti cu osteoartrita care au luat extract de salcie (800-1200 mg pe zi), dupa doua saptamani de tratament s-a observat, la peste 70% dintre ei, disparitia sau diminuarea durerilor articulare, marirea mobilitatii, disparitia unor simptome neplacute, cum ar fi senzatia de arsura sau de usturime la nivelul incheieturilor.
• Gheara-diavolului (Harpagophytum procumbens) - fie ca este vorba de osteoartrita, de artroza, de poliartrita reumatoida, aceasta planta si-a dovedit eficienta, sub forma efectului antidurere. Nenumarate studii clinice facute din 1958 si pana astazi au aratat, fara dubiu, faptul ca gheara-diavolului administrata intern reduce durerile articulare pana la disparitie, imbunatateste mobilitatea articulara, diminueaza intensitatea si frecventa crizelor reumatice. Mai mult, aceasta planta are efect antioxidant, reducand procesele degenerative de la nivelul articulatiilor. Se administreaza, la fel ca si salcia (cu care se gaseste adesea in combinatie, in asa-numitele aspirine naturale), conjunctural, pentru combaterea durerilor, in cure de 10-30 de zile.
• Coada-calului (Equisetum arvense, E. maxima) - are un triplu efect in bolile reumatice: detoxifica organismul (stopand procesele degenerative si autoimune), stimuleaza productia de colagen (substanta-cheie in mentinerea si refacerea articulatiilor) si reduce inflamatia. Este eficienta mai ales datorita continutului sau mare de siliciu in forma biologica, substanta care ajuta la stoparea proceselor degenerative la nivelul tesuturilor moi din articulatii. Se administreaza sub forma de extract de coada-calului, din care se ia cate 1 gram pe zi, in cure de doua luni. Eficienta sa este impresionanta.

Cartilajul de rechin

Contine substante care intra in compozitia tesuturilor articulare, dar si cu efect antiinflamator si de reglare a reactiilor sistemului imunitar. Ca atare, cura cu acest ingredient natural mentine articulatiile in conditii optime de functionare. De asemenea, s-a demonstrat ca acest produs previne artrita reumatoida, dar si alte afectiuni articulare, prin aportul asa-numitelor polizaharide, care ajuta la pastrarea structurii normale a tesuturilor care „captusesc” articulatia si prin mentinerea unei lubrifieri foarte bune la nivelul acesteia. Se recomanda cura cu cartilaj de rechin simplu, fara alte adaosuri, din care se administreaza cate 3-4 capsule zilnic, vreme de 2-3 saptamani.

M.S.M.

Este denumirea comerciala a unei substante organice complexe (metil-sulfonil-metan), care se gaseste in unele celule ale organismului uman, dar si in fructe, legume, peste si in produsele marine. Din pacate, prin gatire (termica), aceasta substanta care ajuta la mentinerea elasticitatii tesuturilor este distrusa si, in absenta ei, creste rigiditatea articulara. In practica medicala, s-a observat ca M.S.M. ajuta la reducerea durerilor cauzate de artrita, reumatism articular, osteoartrita, dar ajuta si la recapatarea mobilitatii articulare si a capacitatii de efort. Se administreaza in cure de minimum 30 de zile, timp in care se iau intre 1,5 si 6 grame pe zi, singura sau in combinatii. Cea mai eficienta este combinarea M.S.M.-ului cu plante antidurere (salcie, gheara-diavolului) sau cu cartilajul de rechin, acestea potentandu-si reciproc efectele.

Trei aplicatii externe

• Tinctura de untul-pamantului - se obtine din radacinile unei plante ierboase (Tamus communis) care dezvolta sub pamant niste radacini uriase si cu o consistenta cremoasa, intrucatva apropiata de cea a untului, de unde si numele. Aplicat pe piele, extractul alcoolic de untul-pamantului are un efect rubefiant, calmeaza durerile articulare si diminueaza inflamatia. Se foloseste sub forma de comprese, care se pun pe locul afectat si se tin vreme de o ora pe zi.
• Unguentul de tataneasa si rasina - intrucat acest preparat nu il gasim in comert, va prezentam modul de a-l obtine casnic. Se prepara din sapte linguri de untura, doua lingurite de pulbere de radacina de tataneasa, o lingura de rasina de brad cat mai curata si cate o lingurita de miere zaharisita si ceara de albine (ambele le gasim in piete, la apicultori). Mai intai se pune intr-un vas la foc mic untura si se incalzeste pana devine lichida. Se adauga pulberea de tataneasa, rasina si ceara, lasandu-se cateva minute pe foc si amestecand incontinuu. Apoi se ia vasul de pe foc, se strecoara continutul si se adauga mierea, lasandu-se sa se raceasca. Cat mai este cald unguentul, se toarna intr-un borcan cu capac, se lasa sa se raceasca, apoi se baga in frigider, unde se poate pastra pana la trei luni. Se aplica pe articulatiile afectate, seara. Are efecte antiinflamatoare si calmante.
• Cataplasma cu varza - este un tratament extrem de simplu si cu efecte terapeutice inexplicabil de puternice (din punct de vedere stiintific), in cazul bolilor articulare. Se face foarte simplu: o foaie de varza se zdrobeste bine pe o planseta de lemn, cu ajutorul unui batator de snitele, apoi se aplica imediat pe locul afectat si deasupra se pune un tifon. Se tine vreme de minimum o ora, dupa care pielea de pe locul tratat se lasa la aer sa se usuce.

Baile de plante

Iata reteta generala de preparare a bailor de plante: 5 maini de planta se pun la macerat in doi litri de apa, la temperatura camerei, vreme de opt-zece ore (de dimineata pana dupa amiaza). Dupa trecerea acestui interval, preparatul se strecoara, maceratul rezultat punandu-se deoparte, in timp ce planta ramasa se pune in alti doi litri de apa clocotita si se lasa sa stea acoperita pana se raceste, dupa care se filtreaza. In final, se combina cele doua preparate (maceratul si infuzia racita), care se vor pune in apa de baie, aflata la o temperatura de 38-39 de grade Celsius. Baia de plante dureaza 20-30 de minute, dupa care pacientul se va usca putin prin tamponare cu prosopul si va ramane sa se odihneasca la loc foarte calduros, vreme de jumatate de ora. Aceasta procedura se face de 1-3 ori pe saptamana.





Iata doua recomandari de plante cu efecte deosebite atunci cand sunt folosite sub forma de bai:

• Cetini de brad (Abies alba) - datorita uleiurilor volatile pe care le contin, au efecte excelente, antiinflamatoare si antialgice. Sunt recomandate mai ales pe timpul iernii, cand se numara printre putinele remedii vegetale pe care le gasim in natura. Efecte similare are si pinul (Pinus sylvestris), care reduce inflamatiile si durerile la nivelul articulatiilor, creste rezistenta la frig, previne aparitia durerilor reumatice la schimbarile bruste de temperatura si umiditate.
• Ciocul-cucoarei (Geranium pratense) - este o planta din aceeasi familie cu faimosul naprasnic, numai ca, spre deosebire de acesta, are florile albastre si considerabil mai mari, iar frunzele sale sunt mai putin fine. Folosita sub forma de bai (preparate in modul descris mai sus), este unul din cele mai puternice remedii de medicina populara contra reumatismului. Se foloseste mai ales in perioadele friguroase, umede sau cu mult vant, pentru a preveni crizele reumatice. Se pot face bai cu pulberea de planta uscata amestecata cu apa, dar si cataplasme, care se pun pe articulatiile sau pe zonele afectate.

Veninul de albine

Are efecte exceptionale in tratarea artritei si a poliartritei reumatoide, precum si intr-o serie de alte boli articulare. Cea mai simpla si totodata cea mai eficienta metoda de „administrare” este inteparea controlata de catre albina, a unor puncte. Este o terapie destul de dura, care se face doar sub indrumarea unui cadru medical specializat, pentru ca efectele adverse pot fi foarte periculoase. In tara noastra, acest tratament se face de domnul doctor Stangaciu.

O alternativa nu la fel de eficienta, dar mai blanda, a tratamentului cu intepaturi de albina este aplicarea pe zonele dureroase a unguentului romanesc Apireven, pe care il gasim in farmacii. Este un produs pe baza de venin de albine, extract de ardei iute si camfor, cu excelente efecte calmante si antiinflamatoare.

Alimentatie

Regimul alimentar in tratarea afectiunilor articulare respecta cateva din principiile clasice ale naturismului, in primul rand, trebuie exclusi „daunatorii”, care in cazul bolilor articulare sunt: carnea, in general, si carnea rosie (de porc, de vita, de oaie, vanat) in special, mezelurile, alcoolul, zaharul alb, alimentele cu aditivi alimentari (in special cele cu conservanti, coloranti, afanatori si amelioratori de gust), conservele de orice fel. Apoi, trebuie crescuta in alimentatie proportia fructelor si legumelor proaspete, care este bine sa reprezinte cel putin 50% din hrana consumata zilnic. Foarte bun este regimul vegetarian. Pe langa produsele de origine vegetala, este obligatorie si introducerea, macar din cand in cand, a galbenusului de ou, a produselor lactate naturale si a polenului de albine.

Dintre alimentele-medicament in cazul bolilor articulare, mentionam:

• Radacina si frunzele de telina - sunt un excelent depurativ si au efecte intineritoare. Sunt utile mai ales in cazul problemelor articulare care apar la persoanele in varsta.
• Sucul proaspat de cartofi - se obtine cu storcatorul electric centrifugal, din cartofii cu tot cu coaja, bine spalati in prealabil. Are efecte antiinflamatoare puternice, similare cortizonului.
• Morcovul - are efect vitaminizant, depurativ. Se administreaza de regula sub forma de suc proaspat, care se consuma in combinatie cu sucul de cartof, caruia ii face gustul mai suportabil. La trei sferturi de pahar de suc de morcov se pune un sfert de pahar de suc de cartofi.
• Coaja de mar - are in compozitia sa cateva substante cu efecte asupra sistemului endocrin, care o recomanda cu precadere in tratarea bolilor de uzura, categorie din care fac parte si cea mai mare parte a afectiunilor articulare.
• Orzul verde - se administreaza sucul din mladitele proaspete, obtinut casnic, cu ajutorul storcatorului centrifugal. Se consuma minimum 100 ml (jumatate de pahar) zilnic. Este, de asemenea, un puternic reintineritor, stimuland intre altele regenerarea tesuturilor articulare.
• Nucile, arahidele si susanul - sunt extrem de hranitoare. Contin aminoacizi si acizi grasi care ajuta la refacerea cartilajelor. Se consuma, pe termen lung, de persoanele cu probleme articulare.

Namolurile

In tratamentul afectiunilor articulare se folosesc in special namolurile sapropelice. Ce sunt acestea? Substante complexe, care se formeaza numai in lacurile cu salinitate foarte ridicata si care au o compozitie mixta, minerala si organica, ultima componenta, cea organica, provenita din alge, bacterii si alte organisme, fiind si cea mai importanta din punct de vedere terapeutic. Ungerea zonelor afectate cu aceste namoluri are ca efect imediat cresterea locala a temperaturii tesuturilor, amplificarea irigarii cu sange, reducerea inflamatiei, calmarea algiilor, iar pe termen lung, recapatarea mobilitatii articulare sau vertebrale. De regula, aceste aplicatii, care pot creste semnificativ tensiunea arteriala, pot da reactii cutanate si alte simptome neplacute, se fac la recomandarea si sub supravegherea medicilor si a personalului calificat. Aplicatiile externe cu namol au o eficienta impresionanta, fiind recomandate in mai toate formele si in toate stadiile bolii reumatice, singura conditie fiind ca afectiunea sa nu fie in faza acuta. Aplicatii cu namol se pot face la noi in tara in statiunile Techirghiol, Eforie, Mangalia, Lacul Sarat, Amara, Sarata Monteoru.

Kinetoterapia

Este de o importanta fundamentala pentru reusita tratamentului bolilor scheletului, in general si ale articulatiilor, in special. Aceasta, pentru ca o afectiune articulara apare si evolueaza mai ales atunci cand segmentele respective sunt insuficient utilizate sau cand sunt prea mult ori gresit solicitate. Corectarea acestor probleme se face cel mai eficient cu ajutorul gimnasticii medicale. De altfel, recuperarea bolnavilor articulari se poate face doar cu mult exercitiu fizic, acesta fiind singurul mijloc prin care se recapata mobilitatea si functionalitatea segmentului afectat. Trebuie sa stim insa ca terapia prin miscare, in cazul persoanelor cu boli ale articulatiilor, se face doar cu ajutorul unui specialist, adica al unui kinetoterapeut autorizat. Asemenea specialisti gasim in sectiile de fizioterapie ale spitalelor judetene, precum si in bazele de tratament din statiunile cu traditie in tratarea bolilor locomotorii, cum ar fi: Baile Herculane, Baile Felix, Amara, Mangalia, Techirghiol, Eforie, Sarata Monteoru, Olanesti, Calimanesti etc.

Autor: Ilie Tudor. Bibliografie: AS verde, nr. 125, ianuarie 2015. Foto: www.garbo.ro

 

In general, senzatia de maini si picioare reci apare ca urmare a circulatiei deficitare a sangelui. In cazul in care nu s-a depistat nicio alta afectiune mai complicata, pentru rezolvarea problemei se pot administra urmatoarele remedii populare.

Cuprins articol:

• Tratamente interne pentru maini si picioare reci
• Tratamente externe pentru maini si picioare reci

Tratamente interne pentru maini si picioare reci

• Fiertura de cartofi. Spalati patru cartofi foarte bine si curatati-i. Coaja cartofilor si o jumatate de litru de apa se pun la fiert, la foc mic, timp de 15 minute. Se strecoara decoctul si se bea cald, de trei ori pe zi, cate o jumatate de cana, cu o ora inaintea meselor principale. Tratamentul dureaza doua saptamani.
• Citrice cu miere. Doua lamai si doua portocale bine spalate se dau prin masina de tocat, cu tot cu coaja. Se adauga doua linguri de miere, se amesteca bine, vasul se acopera si se lasa intr-un loc racoros, timp de 24 de ore. Se administreaza de trei ori pe zi, cate doua lingurite, cu cel putin o jumatate de ora inainte de a manca. Durata tratamentului este de o luna de zile; se face o pauza de doua saptamani, apoi se poate relua.
• Tinctura de usturoi. Un borcan de o jumatate de litru se umple (o treime) cu catei de usturoi pisati. Se adauga vodca, pana la umplerea completa a borcanului, se acopera cu un capac si se lasa la macerat timp de doua saptamani, intr-un loc intunecos. Periodic, se agita borcanul. Se administreaza dimineata si seara, pe stomacul gol, cate cinci picaturi, dizolvate in trei linguri de apa fiarta si racita. Durata tratamentului este de o luna de zile.

Tratamente externe pentru maini si picioare reci

• Frectii cu ardei iuti. Intr-un recipient din sticla de culoare inchisa, peste trei ardei iuti tocati marunt se toarna o jumatate de litru de vodca. Se adauga o lingura de sare si una de praf de mustar. Recipientul se inchide cu capac, se agita foarte bine si se lasa la macerat intr-un loc racoros, timp de sapte-zece zile, pana ce lichidul capata o culoare rosiatica. Tinctura rezultata se strecoara si se utilizeaza pentru frectionarea mainilor si picioarelor, seara, inainte de culcare. Nu trebuie sa insistati foarte tare, tinctura se absoarbe repede in piele. Dupa aplicare, se incalta sosete de lana si mainile se introduc sub plapuma.
• Bai cu pin. Peste doi pumni de ace de pin se toarna doi litri de apa clocotita. Se pune la fiert timp de cinci minute, se trage de pe foc, se acopera si se lasa la infuzat aproximativ doua ore. Se adauga cinci linguri de sare si se amesteca pana la incorporarea perfecta. Preparatul se toarna, in mod egal, in doua lighene. Intr-un lighean, peste decoct, se adauga doi litri de apa fierbinte, iar in celalalt lighean - doi litri de apa rece. Pentru inceput, se scufunda picioarele in ligheanul cu apa fierbinte (atat cat suporta organismul fiecaruia), timp de doua minute, apoi, treptat, incepeti sa turnati peste ambele tibii apa rece din celalalt lighean. Procedura se practica de doua-trei ori pe saptamana, pana ce simptomele dispar.

Autor: Natasa Galche. Foto: www.tonica.ro